Forumul contabililor gorjeni

contagorj · Trimis: 31/08/2006 13:59 Titlul subiectului: articole audit

Conceptul de planificare în audit

via - http://www.vertical.dexternet.ro/index.dex?page=news&ziar=42&cat=690

Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiţii de economicitate, eficienţă, eficacitate şi la termenul convenit. Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale şi abordări detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului.

Caracteristicile auditului

Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici:
Raţionalitatea: Procesul de planificare şi rezultatele acestuia încuviințează auditorului evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective clare.
Anticipare: Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în timp, astfel încât priorităţile să fie clar scoase în evidenţă;
Coordonarea: Planificarea permite coordonarea atât a politicilor de audit, de către instituţiile de audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţii desfăşurate de alţi auditori sau experţi.
Principalele obiective ale planificării auditului sunt:
a) stabilirea modalităţilor prin care obligaţiile legale ce revin auditorului şi alte priorităţi de audit sunt respectate;
b) identificarea întinderii atribuţiilor şi rezultatelor previzibile ale auditorilor;
c) definirea modului în care vor fi obţinute şi analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor auditului;
d) identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectivă şi stabilirea bugetului de timp şi a costurilor;
e) controlarea şi supravegherea de către conducerea entităţii auditate a auditurilor individuale, iar de către instituţiile supreme de audit realizarea unui control şi a unei supravegheri totale (generale).

Planificarea misiunii de audit

Misiunea de audit este definită ca o sarcină separată şi identificabilă, care se finalizează prin emiterea de către auditor a unui punct de vedere, declaraţie sau opinie, consemnate potrivit unor reguli într-un raport, asupra îndeplinirii unor obiective clare şi bine determinate, aferente unui grup structurat pe acţiuni, activităţi, programe sau organisme, numite generic „entitate auditată”. Obiectivul misiunilor de audit constă în auditul de atestare financiară, auditul de legalitate şi/sau conformitate, auditul performanţei ori combinaţii între acestea. Indiferent de obiectivele sale, o misiune de audit include în mod tipic, următoarele etape:
A. etapa preliminară, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:
adunarea şi evaluarea iniţială a informaţiilor despre entitate;
evaluarea preliminară a sistemelor contabil şi de control intern;
definirea obiectivelor detaliate ale auditului;
evaluarea iniţială a resurselor necesare auditului şi stabilirea calendarului de lucru.
B. etapa de planificare, care constă în dobândirea următoarelor acţiuni:
elaborarea planului de audit;
stabilirea legăturii cu entitatea auditată;
întocmirea programelor de audit ca părţi ingrediente ale planului de audit;
aprobarea planului de audit.
C. etapa de lucru în teren, care cuprinde următoarele acţiuni:
colectarea şi evaluarea probelor de audit;
redactarea unor concluzii iniţiale;
revederea interimară (provizorie);
identificarea şi aprobarea oricăror modificări necesare să fie aduse planului de audit.
D. etapa raportării, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:
proiectarea şi analiza concluziilor, opiniilor, recomandărilor;
reanalizarea, aprobarea şi publicarea rezultatelor;
punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit;
evaluarea performanţei echipei de audit (la nivelul instituţiei supreme de audit sau societăţii de audit).
E. etapa de post – raportare, care constă în supravegherea impactului pe care îl are asupra entităţii auditate. Aceste etape nu sunt neapărat diferite şi pot fi extinse. Un plan de audit eficace este dependent de munca desfăşurată în etapa preliminară. În mod frecvent, majoritatea informaţiilor necesare în etapa preliminară, sau cum se mai numeşte, etapa de pre – planificare, se referă la:
Înţelegerea entităţii auditate. Auditorul trebuie să identifice aspectele importante ale mediului în care entitatea îşi desfăşoară activitatea, şi anume:
obiectivele entităţii auditate;
intrările: resurse şi fonduri, cadrul legal, personalul;
ieşirile: ordinea şi importanţa relativă a rezultatelor comparativ cu obiectivele entităţii; caracteristicile pieţei în care operează entitatea; raporturi obligatorii şi neobligatorii cu alte entităţi etc;
modul de operare a entităţii auditate privind: organigrama şi responsabilităţile, sistemele cheie de management şi control şi sistemele cheie financiar – contabile.

Impactul entităţii auditate asupra auditului

Cunoaşterea entităţii auditate îl determină pe auditor să stabilească în ce mod va fi afectat auditul de operaţiile şi mediul entităţii auditate. În acest sens el cuantifică riscurile inerente asociate cu activităţile generate de mediul şi organizarea entităţii; riscurile inerente asociate cu tipul de entitate auditată; controalele efectuate de conducerea entităţii pentru a minimiza riscurile şi a maximiza eficienţa acestor controale; factorii speciali sub influenţa cărora operează entitatea şi impactul lor potenţial asupra auditului. Pentru efectuarea acestei cuantificări, auditorul realizează în fapt evaluarea preliminară a sistemelor contabil şi de control intern.

Mediul şi obiectivele auditului

Auditorul ia în considerare forma, conţinutul şi utilizatorii raportului de audit, după care specifică obiectivele auditului. Pentru auditul performanţei, mai ales, este important să se facă acest lucru mai amănunţit, ceea ce permite auditorului să definească criteriile pe baza cărora se vor stabili şi evalua probele de audit.

Probele de audit

Auditorul trebuie să identifice probele de audit ce îi sunt necesare pentru atingerea obiectivelor auditului. Pe baza valorii dovezii, relevanţei şi a rezonabilităţii auditorul decide următoarele:
modul de abordare a auditului;
sursele probelor de audit, procedeele şi tehnicile pentru obţinerea acestora;
testarea probelor de audit.

Resursele auditului

După ce auditorul a definit natura, tipul, cantitatea, sursele, tehnicile de obţinere a probelor de audit, el poate estima resursele necesare pentru obţinerea şi analiza acestora.

Documentarea

Auditorul trebuie să realizeze o documentare atentă a rezultatelor de auditat, inclusiv a unui sumar al rezultatelor auditorilor anterioare şi impactul acestora.

Consultările cu entitatea auditată

Întotdeauna, o discuţie cu entitatea auditată despre constatările din etapa preliminară este extraordinar de folositoare auditorului.

Dr. ec. Violeta Tătaru
_________________
http://targujiu.3xforum.ro/ - http://www.contacafe.ro/ - http://www.cabinetexpert.ro/ - http://www.bagamare.ro/ - http://www.pelarg.ro/

paulT · Junior Data inscrierii: 23/Aug/2011 Mesaje: 7

Cu un astfel de audit s-a confruntat si firma unde lucrez, chiar la inceputul anului, in prima zi dupa ce am depus la [url=http://www.certsign.ro/certsign/solutii-de-securitate/declaratii-fiscale-on-line/procedura-de-depunere]ANAF declaratia 112. [/url] Controlul a fost teribil de amanuntit, dar rezultatele foarte bune. Ne-au ajutat in activitatea ulterioara.